7 așteptări amare pe care le am de la noul guvern

Min

Sigur că mă interesează ce se întâmplă la nivel înalt în ţara mea, doar că moţiunile de cenzură nu prea mai sunt ce au fost. Sunt atât de frecvente încât şi-au pierdut din „farmecul” de odinioară. Prin urmare, nu am mai stat cu ochii pe televizor să văd ce se întâmplă. În schimb, am aflat de pe Facebook că a căzut Guvernul, din poze cu Superman căzut în cap şi din postări de genul “Superman a murit”. Previzibil.

Surpriza vine însă din altă parte, respectiv de la mine, care nu sunt nici tristă, nici entuziasmată, nici dezamagită şi nici plină de speranţă. Ceea e trist, pentru că normal ar fi să am aşteptări de la noul Guvern… dar nu am. Sigur, ştiu exact ce mi-aş dori să facă, dar nu mă aştept să se întâmple aşa.

O să las aici câteva rânduri despre ce cred că ar trebui să se întâmple la Palatul Victoria de acum, poate rândurile astea ajung sub ochii cuiva care chiar are puterea să le pună în practică. Şi poate aşa îmi reapare entuziasmul, cine ştie?!

  1. Suntem în plină criză sanitară. Noul Guvern trebuie să se formeze cât mai repede cu putinţă! Nu mâine, nu săptămâna viitoare! ACUM!

  2. Sănătatea este domeniul principal care trebuie tratat nu cu „atenţie şi îngrijorare”, ca de asta se ocupă preşedintele, ci cu seriozitate şi simţ de răspundere. Şi sunt convinsă că există fonduri suficiente pentru sănătate, dacă încetăm să mai băgăm în buzunare cu două mâini şi dacă stopăm circurile de genul “Loteria vaccinării”. De banii ăia ar putea face o campanie mai bună de vaccinare sau ar putea cumpăra nişte teste în şcoli.

  3. Şi pentru că tot veni vorba de şcoli, ce facem cu educaţia? Mi-aş dori ca noul Guvern să ia măsuri palpabile de siguranţă sanitară în grădiniţe şi şcoli. Să le închidă, dacă e nevoie, şi să se asigure că regulile sunt respectate. Personal cunosc grădiniţe cu cazuri de COVID unde nu s-au suspendat cursurile. La urma urmelor, dacă nu ne interesează dascălii, părinţii şi bătrânii ţării, ce-aţi zice să ne protejăm copiii? Îi cam trimitem cu pieptul gol în bătaia gloanţelor! Bine o fi?!

  4. Şi tot legat de educaţie, ce-ar fi să ne asigurăm că, indiferent de zona geografică şi de situaţia financiară, copiii au drepturi egale? Ce-ar fi să încetăm să mai mergem prin şcoli modernizate, tăind panglici strălucitoare, şi să începem să vizităm şcolile din zone rurale, unde tot în curtea şcolii se merge la toaletă, pentru că în grupurile sanitare din clădire (acolo unde există) nu este apă curentă?

  5. Ce-ar fi să ne asigurăm, domnilor guvernanţi, că atunci când semnăm contracte cu constructorii de drumuri, le citim bine de tot şi le scriem în favoarea noastră, nu în a celor cu ochi frumoşi sau în funcţie de cumetrii? Ce-ar fi să ne asigurăm că plătim un preţ corect, aliniat la preţurile din Europa, şi nu de 10 ori mai mult pentru 3 km de autostradă? Sunt convinsă că avem oameni capabili care pot face o analiză justă, dacă îi lăsăm şi îi susţinem.

  6. Îmi doresc, domnilor guvernanţi, ca eu şi copiii mei să mâncăm mai multe alimente produse în România. Ce înseamnă asta? Înseamnă că trebuie să sprijiniţi fermierii, să-i încurajaţi să intre pe piaţă, să le oferiţi ajutoare aşa încât să nu fie nevoiţi să vândă produsele la suprapreţ pentru a-şi recupera investiţiile. Îmi doresc ca, atunci când călătoresc prin ţară, să nu mai văd fermierii cu cisterne de apă pe câmp sau câmpuri pârjolite de secetă. Îmi doresc să vă rod bogat, iar pentru asta e nevoie de sisteme de irigaţii. În alte ţări sunt deja obişnuinţă, la noi sunt doar planuri pe hârtie. De zeci de ani.

  7. Şi tare m-aş bucura dacă românii nu ar mai îngheţa în casă de frig şi nu ar mai sta cu becurile stinse de la ora 20:00 de teama facturilor uriaşe care se anunţă iarna asta!

Îmi doresc să se întâmple multe şi cred ca nu sunt singura.

Un lucru mai las scris aici, pentru că mă doare: este inadmisibil ca în pandemie să nu poată fi tratate şi alte afecţiuni grave: operaţii amânate, analize, terapii… poate că nu sunt afecţiuni care pun viaţa în pericol, dar imaginaţi-vă prin ce trece o persoană care are nevoie de o proteză la şold, de exemplu! Sau cineva care are nevoie de o operaţie de îndepărtare a colecistului. E nedrept să trăiască luni de zile în chin pentru că intervenţiile de care au nevoie sunt puse pe hold. Şi degeaba, pentru că oricum sistemul sanitar e în moarte clinică!

Acestea fiind spuse, Guvernul a murit! Trăiască Guvernul!

Voi ce aşteptări ați adăuga pe lista de mai sus?

 

Despre

Cristina Manea este jurnalist de televiziune și presă scrisă, comunicator și om al cetății conectat la realitățile zilei. Ea filtrează zilnic știrile cele mai tari și le pune în Coffee News și Ristretto News, exclusiv pentru cititorii democracymania.com.

Newsletter

Start your day informed!

Şi tu poţi scrie articole pe Democracy Mania!

Click aici
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments
Abonează-te!
Fii primul care află ce este nou pe platforma noastră.
ABONEAZĂ-TE
Fii primul care află ce este nou pe platforma noastră
Dacă ai talent la scris, eşti creativ şi ai ce povesti şi altora, alege să devii contributor Democracy Mania!
0
Spune-ne aici ce crezi despre acest subiect.x
()
x

Pune Democracy Mania pe ecranul principal al telefonului

Adauga pe ecranul principal
×