Când cuvintele devin prea seci…

Min

… apar lacrimile. Iar lacrimile copiilor dor cel mai tare atunci când sunt pornite dintr-o durere imposibil de explicat, de înţeles sau de consolat.

 

De când a început războiul în Ucraina, am avut trei „revelaţii” în ceea ce priveşte mentalitatea mea de adult:

1. Realitatea e mai dură decât te aştepţi, indiferent de cât de mult te pregăteşti pentru ea:

Eu nu am crezut nicio clipă că începe războiul. Şi am citit tot ce era de citit în materie de ştiri, declaraţii, analize, etc. De ce am fost luată prin surprindere? Pentru că EU AM ALES să fiu de partea celor care spuneau că nu începe, că se întărâtă unii pe alţii, că sunt strategii economice, politice, ş.a.m.d. la mijloc. De ce am ales asta? Pentru comfortul propriu… epic fail!

2. Chiar şi atunci când crezi că nu mai poţi să-ţi regăseşti speranţa, mai poţi puţin:

Mi-am început ziua de joi, 3 martie, citind o ştire care spunea că 250 de copii orfani din Ucraina vor fi găzduiţi la Palatul Blomberg din Maramureş. Sigur că lipsesc o grămadă de lucruri de acolo şi e nevoie de donaţii consistente, dar cred că vor fi făcute în timp record. Pentru că eu încep să-mi recapăt încrederea în… OMENIE!

3. Dacă lumea ar fi condusă de copii, am fi cu toţii mult mai fericiţi:

Astăzi am făcut un pachet pentru refugiaţii din Ucraina. Am adunat de prin casă geci de iarnă, compleuri, pulovere groase şi ghete îmblănite pentru copii. Fetiţa mea de 5 ani m-a întrebat ce fac cu ele. I-am explicat că sunt copii care tremură de frig pentru că “un nene nebun a aruncat bombe pe casele lor”. Atunci ea mi-a spus: “Mami, atunci să le dăm şi nişte păturici şi ceva cu care să se joace. Şi vreau să le scrii o scrisoare de la mine în care să le spui că îmi pare rău că au căzut bombe pe casele lor. Şi o să le desenez şi floricele, că e primăvară!”.

 

A fost prima dată când i-am vorbit fetiţei mele despre război. Am crezut că nu va înţelege mare lucru (şi probabil că nici nu a înţeles), dar reacţia ei a fost atât de naturală şi înduioşătoare încât eu cred că încă mai putem vindeca lumea asta!

De-ar fi lumea condusă de copii!

 

Despre

Cristina Manea este jurnalist de televiziune și presă scrisă, comunicator și om al cetății conectat la realitățile zilei. Ea filtrează zilnic știrile cele mai tari și le pune în Coffee News și Ristretto News, exclusiv pentru cititorii democracymania.com.

Newsletter

Start your day informed!

Şi tu poţi scrie articole pe Democracy Mania!

Click aici
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments
Abonează-te!
Fii primul care află ce este nou pe platforma noastră.
ABONEAZĂ-TE
Fii primul care află ce este nou pe platforma noastră
Dacă ai talent la scris, eşti creativ şi ai ce povesti şi altora, alege să devii contributor Democracy Mania!
0
Spune-ne aici ce crezi despre acest subiect.x
()
x

Pune Democracy Mania pe ecranul principal al telefonului

Adauga pe ecranul principal
×