Cele 50 de umbre ale dreptății

Min

Poate că uneori, printre convingerile noastre ferme se strecoară multe nuanțe care ne scapă, judecăți pe care le aplicăm greșit sau poate chiar acte de egoism mascate în libertate. Poate că, uneori, e bine să mai străbatem lumea, măcar telepatic și din alți papuci.

Am văzut azi dimineață, la cafea, o campanie despre pedepsele nedrepte pe care le primesc unii oameni pentru fapte mărunte, pe care le facem cu toții departe de ochii judecătorilor. Pentru o întârziere, pentru o lege încălcată din cauza unei urgențe medicale, pentru o greșeală minoră care a avut, întâmplător, consecințe disproporționate. E excelentă campania, o vedeți aici.

Nuanțele pe care nu le vedem

Vedem dreptatea în alb și negru. E ca noi; știm noi bine, am citit, ne-am documentat, am aflat din sursă sigură. Nu lăsăm mereu loc nuanțelor de gri care pot face, dacă le lăsăm, toată diferența – să încalci legea ieșind din casă după ora limită, pe timp de restricții, ca să duci un prieten aflat în dureri la spital, pentru că ambulanța nu poate ajunge mai devreme de câteva ore este, cu siguranță, o încălcare a legii. Dar nu este, oare, o încălcare motivată, o „zonă gri”? Voi ați amenda un om care face asta? Că eu nu. Dar aș amenda, fără rezerve, pe cineva care încalcă legea ca să meargă în club în vreme de pandemie. Din punct de vedere legal, ambele situații sunt la fel de grave și merită aceeași pedeapsă. Din punct de vedere moral, categoric nu.

Știu, o să ziceți că scuze se găsesc la infinit, că legea-i lege pentru toată lumea și unde-i lege nu-i tocmeală, că nu poți permite excepții, pentru că asta duce la un precedent periculos.

Și totuși, vă întreb, oare un pic de omenie nu ne-ar ajuta pe noi toți, ca societate, să funcționăm mai bine? Oare o excepție la momentul potrivit nu ne-ar ajuta să avem mai mare încredere unii în alții și chiar și-n legi? Oare un set de excepții potrivite nu ne-ar ajuta oare să credem mai mult în justiție și în corectitudinea ei, în mod paradoxal? Oare n-ar fi momentul să vorbim și despre nuanțele de gri din societatea noastră și mai ales despre victime? Oare n-a venit vremea să vedem dreptatea altfel decât pe ceva absolut, alb sau negru?

Testul omeniei și cum îl pic de mai multe ori pe zi

Să facem un exercițiu împreună: să ne amintim de ultimul om pe care l-am judecat în gând sau cu voce tare și să ne punem în locul lui. Cum am fi reacționat? Încep eu – am judecat, chiar aseară, un prieten care nu voia să se vaccineze. Mi s-a părut egoist, prost informat – cum poate să creadă toate prostiile, cum de nu se gândește la cei din jurul lui, cum nu înțelege că dacă nu atingem ținta de vaccinare nu mai scăpăm niciodată de drăcia asta de virus?

Și apoi m-am dat un pas în spate și m-am gândit că eu sunt el, că lucrez de ani de zile la un echilibru psihic, cu demonii mei interiori pe care abia i-am liniștit și care sunt activați instant de frica unei substanțe pe care nu o cunosc. Că mi-e mai frică de substanțe străine decât de orice boală, că mi-e mai frică de necunoscut decât de orice altceva și că nu vreau să-mi trezesc demonii fricii pentru nimic în lume. Că prefer o boală care mă pune la pat două săptămâni unei frici care mă va paraliza câteva luni. M-ar fi enervat una ca mine, care vine și-mi flutură studii prin față și-mi scoate ochii cu lipsa mea de responsabilitate, de parcă viața mea ar fi doar despre alții? Care mă judecă cu fiecare gest și cu fiecare privire, de parcă i-aș fi omorât cu mâna mea pe toți oamenii uciși de acest virus? Ba bine că nu.

Îl înțeleg mai bine un pic? Parcă da. Sunt de acord cu el? Tot nu, dar nici n-are vreun sens să aduc argumente raționale într-o discuție despre frică, prin definiție irațională și personală. Dar poate că data viitoare când vorbesc cu el am să caut o punte de comunicare și n-am să văd doar oceanul dintre noi – lecția mea și șansele noastre să comunicăm bine și pașnic erau, cu toate, un pas mai în spate, acolo unde nu le vezi până nu ești deja acolo.

Oamenii invizibili de lângă noi

Mi-aduc aminte că atunci când am citit prima oară „Mizerabilii”, altfel una dintre cărțile mele preferate din copilărie, m-am luptat mult să decid dacă îmi place sau nu de Jean Valjean – era un infractor, dar… furase o pâine, de foame. Și apoi, condamnat de societate pentru ceea ce făcuse, a fost, de fapt, condamnat să-și transforme nedreptatea în revoltă, să-și facă dreptate singur, să ducă o viață după standardele lui morale și nu după regulile societății. N-a mai primit nicio șansă, a trebuit să-și construiască șansele singur, una câte una. Câți sunt ca el? Câți devin infractori deși în esență sunt oameni buni și corecți, pentru că sunt condamnați de o nedreptate să ajungă în zona gri, unde regulile sunt șterse și viața e total diferită?

Venim după o perioadă de comunism în care am fost obișnuiți să ne ascundem unul de altul, să n-avem încredere în nimeni, să ne gândim doar la noi și poate că e momentul să resetăm felul în care îi vedem pe oamenii de lângă noi. Oficial, cu manualul în mână. Mă întreb cum și cât de periculoasă ar fi pista în care predăm la școală și empatia, ca să o învățăm ca pe un obicei, ca un stil de viață. Mă întreb cum ar fi, oare, ca după ce ai învățat tot ce trebuie să știi, ca judecător, să treci și prin probe morale care să te ajute să iei decizii corecte moral, nu doar legal, atât cât se poate?

O societate guvernată de omenie?

Cum ar arăta societatea noastră dacă am avea, cu toții, exercițiul de a ne pune în locul altora? Am fi mai buni unii cu alți? Mai apropiați? Mai blânzi? Am înceta să ne clamăm libertatea înțelegând că se leagă, de fapt și de libertatea celui din jur? Am înțelege că e societatea noastră, că fiecare trebuie să facem ceva pentru ea și, de fapt, pentru noi înșine? Pentru vecinul, pentru prietenul nostru din copilărie, pentru un om care ne-a ajutat odată? Am înțelege, în sfârșit, că și ce e bun, dar și ce e rău depinde tot de noi? Că nu e doar treaba Guvernului sau a altcuiva să schimbe ceva, ci și a fiecăruia dintre noi?

Poate. Poate ne-ar ajuta să dăm reset și să le construim copiilor noștri o lume mai bună. Sau poate, pur și simplu, merită să încercăm și să vedem dacă iese de aici ceva mai bun decât ce avem acum.

Newsletter

Start your day informed!

Şi tu poţi scrie articole pe Democracy Mania!

Click aici
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments
Abonează-te!
Fii primul care află ce este nou pe platforma noastră.
ABONEAZĂ-TE
Fii primul care află ce este nou pe platforma noastră
Dacă ai talent la scris, eşti creativ şi ai ce povesti şi altora, alege să devii contributor Democracy Mania!
0
Spune-ne aici ce crezi despre acest subiect.x
()
x

Pune Democracy Mania pe ecranul principal al telefonului

Adauga pe ecranul principal
×