Între catedrale și programatori: viitorul educației umaniste

Min

Mai are educația umanistă vreun viitor? Dacă răspunsul va depinde de actuala generație de părinți și copii, probabil că nu.

În sine, alegerea unei cariere din domeniul științelor, medicinei sau ingineriei e perfect în regulă. Probabil e chiar de dorit, având în vedere cum se prefigurează viitorul. Suntem însă departe de situația din anii 1960, când a intrat în circulație formula celor „două culturi”, cu referire la opoziția științe vs. umanioare. Acum nu mai vorbim de opoziție, ci de un conflict a cărui miză e supraviețuirea. Literatura, filozofia, studiile clasice vor pierde probabil partida. Latina, exilată deja la periferia programei, a pierdut-o deja. Nu e departe momentul în care se vor restrânge drastic orele de umanioare din învățământul general. Probabil doar limbile străine vor supraviețui.
Artele liberale – literatura, artele plastice propriu-zise, filozofia, istoria – au azi mai degrabă un statut de hobby decât de fundamente ale unei educații generale. O mulțime de părinți cred că, pentru a le asigura viitorul propriilor copii, e nevoie ca aceștia să învețe matematică și științe pe pâine, încă din școala primară, dacă se poate. Evident, în dauna umanioarelor, pentru că timpul copiilor e limitat.

Prea mult de învățat?

Un astfel de sistem de educație își ratează misiunea – din simplul motiv că nu mai face educație, ci instrucție.
De vreo 20 de ani se aude același lucru, cu variații minime: programa e supraîncărcată, copiii învață prea mult și prea multe lucruri inutile „pentru viață”. Soluțiile evocate sunt mai mereu aceleași: diverse combinații dintre tăieri din programă și reduceri sau comasări de materii, eventual cu subiecte mai ușoare la examenele de sfârșit.
Contradicția dintre intenții și practică e evidentă: vrem să îi pregătim pe copii să facă față unui viitor în care vor concura pentru locuri de muncă, dar tăind din materii considerate „neesențiale”, ca și cum știm deja ce ne rezervă viitorul. Pe de altă parte, faptul că un copil și-ar putea descoperi adevărata vocație după vârsta de 18 ani nu pare să-i fi trecut nimănui prin cap.
Pe deasupra, am vrea să îi pregătim pe copii pentru o piață a muncii din viitor, în care vor concura pentru joburi care astăzi nu există. Iar pregătirea pentru aceste viitoare joburi constă în ore de programare; dar este foarte posibil ca în următoarele două-trei decenii programarea să devină o nișă rezervată unei elite din ce în ce mai restrânse. A utiliza un computer la un nivel relativ competent nu cere o specializare universitară, iar majoritatea oamenilor nu se vor ocupa, totuși, cu producerea de calculatoare și software, ci cu utilizarea acestora. Și, pe de altă parte, ce o să facem cu cei care vor vrea să studieze, de exemplu, umanioare digitale?

La ce e bună literatura

Nu e o surpriză faptul că astfel de inițiative de transformare a educației în scop strict utilitar sunt susținute de sectorul privat. La urma urmei, pe angajatori nu îi interesează dacă au în echipă buni cetățeni, ci dacă își fac treaba cum trebuie.
Un sistem de educație lipsit de o componentă umanistă e destinat eșecului. Rezultatul educației de după 1945, în care umanioarele au beneficiat cel mult de un prestigiu pur simbolic, se vede peste tot în jur. Oamenii nu reacționează la insulte precum producțiile statuare create de diverși tipi cu lipici la bani publici sau la varii monstruozități arhitectonice. În orice capitală europeană, Catedrala Mântuirii ar fi fost un scandal. Nu și aici. Absența unui elementar simț estetic e evidentă. Uitați-vă la anunțurile imobiliare de pe internet și veți avea ocazia să admirați idealul locativ al românului obișnuit – ceva între peșteră și bordel.
Se citește din ce în ce mai puțin. Avem o generație de tineri capabili să programeze calculatoare, dar incapabili să facă distincția dintre ce e adevărat și ce nu din ce citesc pe internet. În 2000, o mulțime de tineri au votat cu Vadim Tudor; acum, cu AUR.
Și totuși: studiul literaturii înseamnă și cultivarea abilităților de interpretare, capacitatea de a dezvolta un argument, de a evalua subiecte complexe și de a scrie un text coerent, cu cap și coadă.
Părinții ar trebui să se întrebe dacă nu cumva abilitatea de a prezenta succint și convingător o idee de afaceri sau de a formula o cerere de grant nu ar trebui învățată de pe băncile școlii. La MIT, cea mai bună politehnică din lume, toți studenții sunt obligați să audieze opt cursuri din domeniul artelor și științelor sociale în cei patru ani de facultate.
Nu spun că dacă am introduce în programă mai multe ore de literatură am rezolva toate problemele. Sigur e că mai multă matematică în detrimentul umanioarelor n-o să-i învețe pe copii diferența dintre frumos și urât, dintre totalitarism și democrație, dintre libertate și responsabilitate.

Newsletter

Start your day informed!

Şi tu poţi scrie articole pe Democracy Mania!

Click aici
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments
Abonează-te!
Fii primul care află ce este nou pe platforma noastră.
ABONEAZĂ-TE
Fii primul care află ce este nou pe platforma noastră
Dacă ai talent la scris, eşti creativ şi ai ce povesti şi altora, alege să devii contributor Democracy Mania!
0
Spune-ne aici ce crezi despre acest subiect.x
()
x

Pune Democracy Mania pe ecranul principal al telefonului

Adauga pe ecranul principal
×