La război, copii!

Min

Luni, 8 noiembrie 2021 – ziua în care iar se redeschide școala în pandemie. Sigur, din nou cu o mulțime de excepții: nu peste tot fizic, nu peste tot cu profesori vaccinați la catedră. „Am mai văzut filmul ăsta”: nu sunt mari diferențe față de deschiderile anterioare. Nici ca investiții, nici în măsuri de siguranță, nici în inteligența suplimentară dobândită de noi toți în „lupta cu pademia”.

Ce strategii, planuri, etape, cine mai are timp de prostii zilele astea? Iluzoriile teste de salivă de care vorbim din vară ca să ne aflăm în treabă ar putea veni la finalul lunii noiembrie. O mai fi cineva la școală atunci ca să le folosească? Le va citi cineva prospectul înainte de utilizare, că tot suntem obsedați de prospecte și proceduri?

În fine, se deschide școala. Iar pompieristic, iar de vineri pe luni. Ca și la re-deschiderile anterioare, fiecare dintre responsabilii implicați pare condus de un singur gând: „hai să o deschidem odată și vedem ce iese”. Iar noi părinții – cei mai norocoși dintre toți, adică cei care-și duc azi copiii la școală sau la grădiniță, ne simțim din nou de parcă i-am trimite pe front. Unii dintre ei, prea micuți, ca fiica mea, nu au nici măcar o armă cu ei: mai au luni bune până când vor putea primi vaccinul. Intră azi în luptă ca imberbii soldații sovietici recrutați din școală și trimiși carne de tun în fața tancurilor naziste la Stalingrad, ca supușii unui rege african obligați să mărșăluiască dincolo de stânci pentru a dovedi disciplină și devotament.

În dimineața asta, mi-am trezit fetița și i-am spus: „Ce bucurie, draga mea, te întorci la grădiniță. Hai să ne pregătim. Mami ți-a pus la pachet ceva ce-ți place! O s-o vezi pe doamna, vin și ceilalți copii”. Numai noi, părinții ei știm că grădi a ei a depășit pragul de 60% vaccinați de joi până vineri și oricum nu suntem siguri dacă printre ei se află și cei care vor intra în contact zilnic cu copilul nostru. Numai noi părinții ei știm din tonul discuțiilor cu ceilalți părinți că mulți dintre cei care îi așteaptă azi înapoi acasă pe colegii ei sunt în continuare nevaccinați și coronasceptici. Numai noi părinții ei știm că nici azi nu e niciun loc la ATI și că săptămâna trecută iar au murit de COVID alte câteva mii de români.

Pănă la grădi mergem pe jos. Fetița mea se oprește adesea câteva minute să vadă „cum mai merg” lucrurile pe un șantier din drumul nostru. Ironia sorții: este un spital de copii în construcție. Săptămâna trecută, una de vacanță, în România, 2.032 de copii din categoria de vârstă din care face parte și fiica mea au fost diagnosticați cu boala. Zeci au ajuns în spital. Alte mii sunt asimptomatici și netestați și oricare dintre copiii noștri poate fi printre ei. Mulți copii fără semne de boală vor reîncepe azi școala. Alții vor veni cu „îi curge un pic nasul” sau cu „a rămas cu tusea asta, doamna, îi dați dumneavoastră siropul la prânz?”.

Nu pierdem timpul petrecut pe drum: „Mami, să te speli pe mânuțe, să folosești dezinfectant, ai și în rucsac. Să nu dai din pachețelul tău altcuiva” – încerc să trec rapid prin explicațiile pe care trebuie să i le dau din „educația pentru igiena și sănătatea copiilor” împărtășită cu o seară înainte de grădiniță. „Și să porți cât mai mult masca, mami. Chiar dacă ceilalți copii  nu o poartă”. Masca de protecție este obligatorie în unitățile de învățământ, dar nu și în cazul preșcolarilor.

O las la ușa grădiniței și mă uit la toți acești micuți cărora noi părinții le spunem din gură ce bine va fi, cum se vor distra, ce zi fumoasă au în față. Ochii noștri pe care măștile nu îi ascund spun însă adevărul: „La război, copii! Domnul să vă aibă în pază”. Căci la cine te poți gândi când toți oamenii aceștia bine plătiți din ministere n-au făcut nimic pentru școala românească de mai bine de 600 de zile de când a fost prima dată închisă de COVID?

O iau spre birou pentru o zi lungă și plină în care voi tresări la fiecare mesaj de pe grupul de WhatsApp, în care voi ciuli urechile la toate știrile despre școală și voi aștepta ca fetița mea să se întoarcă fără răni de pe front.

Ana Jităriță este fost jurnalist de cotidian, azi specialist în relații publice și strateg în campanii de comunicare și promovare pentru antreprenori locali, companii multinaționale și ONG-uri.

 

Foto: Kelly Sikkema / Unsplash

 

Newsletter

Start your day informed!

Şi tu poţi scrie articole pe Democracy Mania!

Click aici
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments
Abonează-te!
Fii primul care află ce este nou pe platforma noastră.
ABONEAZĂ-TE
Fii primul care află ce este nou pe platforma noastră
Dacă ai talent la scris, eşti creativ şi ai ce povesti şi altora, alege să devii contributor Democracy Mania!
0
Spune-ne aici ce crezi despre acest subiect.x
()
x

Pune Democracy Mania pe ecranul principal al telefonului

Adauga pe ecranul principal
×